Tuica naturala din prune, mere, pere si struguri

Licoarea pentru care ne respectă Europa

Tuica, atestata documentar în Bistrita, la 1386, într-un act maghiar de percepte fiscala sub numele de "cujka", reprezinta tradiţionalismul ardelenesc, acest produs fiind întâlnit practic în toate etapele vietii, în toate activitatiile omului, legate de munca, sarbatoare, obiceiuri. De-a lungul secolelor, acest produs a fost martor al istoriei omului, însotindu-l practic peste tot, si la bine, si la necaz, la bucurii si sarbatori, dar si la priveghiuri şi înmormântari. 

Tradiţionalul

Tuica a fost până după razboi, un fel de bijuterie agricola a fiecărei case, a fiecărei gospodarii. Era pastrata cu sfintenie, era consumata doar la ocazii, nu era o bautura de foarte larg consum, era ceva pentru apropiati, pentru cei dragi, pentru musafiri importanţi, practic fiecare gospodarie se mândrea cu o tuică de calitate.

“În perioada socialismului, tuica a început să fie produsa după tehnologii industriale, respectiv, fermentatie unde în loc de flacara se folosea aburul. Se baga abur în borhot si-i dadea acel gust care putea. A ajuns un produs de masa, care a depreciat perceptia oamenilor despre ea. Dintr-o bautura de elita, una nobila, la care toti tineau cu sfintenie, si o produceau cu grija, a ajuns o bautura pentru betivi. Speram sa reusim sa o aducem la locul ei, si în orice caz, daca o sa reusim, sau pe masura ce încercam, ea devine tot mai cautata şi în Occident, este unul dintre putinele produse cu care România se poate mândri.

Rol digestiv

Tuica în general insoteste mancarurile tipic ardelenesti care sunt destul de încarcate de grasimi, însoteste mezelurile din porc, acel porc traditional, care se taie înainte de Craciun. Fara tuica (palinca) acest ritual este de neconceput. De asemenea, tuica are efect si în ceea ce priveste digestia şi metabolizarea grasimilor.

LISTA DE PRETURI

Inapoi ►